Fact-check: „Pescuitul sustenabil” nu este sustenabil – adevărul despre capturi și oceane

Răspuns scurt: Nu, „pescuitul sustenabil” nu există în forma descrisă de industrie. Potrivit FAO (2024), peste 37% din stocurile de pește sunt supraexploatate, iar capturile accidentale ucid anual aproximativ 40 de milioane de tone de animale marine. Certificările precum MSC nu garantează sustenabilitatea reală, iar pescuitul industrial rămâne o cauză majoră a colapsului oceanelor.

Afirmația: „Pescuitul sustenabil” este o soluție reală pentru oceane

Industria pescuitului și marile lanțuri de retail promovează agresiv conceptul de „pescuit sustenabil” – adică pescuit care ar menține stocurile la niveluri sănătoase, ar limita capturile accidentale și ar proteja ecosistemele marine. Această narațiune este folosită pentru a justifica consumul continuu de pește, inclusiv în România, unde peștele este promovat ca parte a unei diete „sănătoase și responsabile”.

Însă realitatea este diferită. „Pescuitul sustenabil” este un termen vag, definit de industrie pentru industrie, care ascunde practici dăunătoare. Certificările precum MSC (Marine Stewardship Council) sunt adesea acordate unor flote care contribuie la epuizarea stocurilor sau la distrugerea habitatelor. În 2021, o investigație a The Guardian a dezvăluit că mai multe companii certificate MSC foloseau metode de pescuit cu impact devastator asupra ecosistemelor.

De unde provine mitul pescuitului sustenabil?

Termenul „sustenabil” a fost introdus în anii 1990 de către industria pescuitului, ca răspuns la criticile legate de supraexploatare. Organizații precum MSC au fost create cu sprijinul marilor companii de retail și al unor ONG-uri, pentru a oferi o patină de respectabilitate ecologică. În Uniunea Europeană, Politica Comună pentru Pescuit (PCP) din 2013 a adoptat obiectivul de a atinge „randamentul maxim durabil” până în 2020, dar acest obiectiv a fost ratat pentru majoritatea stocurilor.

În România, mitul este perpetuat de campanii naționale care promovează consumul de pește din Marea Neagră ca fiind „tradițional și sustenabil”. Totuși, datele arată că stocurile de calcan și scrumbie sunt în declin sever, iar pescuitul ilegal rămâne o problemă majoră. De exemplu, un raport al Comisiei Europene din 2023 a indicat că România nu respectă integral obligațiile de control al pescuitului, permițând astfel capturi nedeclarate.

“Sustenabilitatea pescuitului este o ficțiune juridică. Când verifici datele, descoperi că stocurile se prăbușesc, iar capturile accidentale ucid milioane de animale nețintite. Este un sistem construit pentru a părea verde, nu pentru a fi verde.”

Ce spune dovezile științifice despre pescuitul sustenabil?

Dovezile contrazic radical afirmațiile industriei. Potrivit FAO (2024), 37,7% din stocurile de pește sunt pescuite la niveluri biologice nesustenabile, iar tendința este ascendentă. În plus, capturile accidentale – animale prinse accidental, precum delfini, țestoase marine, rechini sau păsări – reprezintă aproximativ 40% din captura globală, adică circa 40 de milioane de tone anual (Our World in Data, 2023).

Un studiu publicat în Nature (2022) a arătat că pescuitul industrial acoperă peste 55% din suprafața oceanelor, iar impactul asupra biodiversității este mult mai mare decât cel raportat oficial. De asemenea, pescuitul de adâncime distruge habitate fragile, care durează sute de ani să se regenereze. În Marea Neagră, pescuitul cu traule de fund a dus la degradarea recifelor de corali de apă rece, descoperite recent și deja afectate.

Cine beneficiază de mitul pescuitului sustenabil?

Principalii beneficiari sunt marile companii de pescuit industrial, procesatorii și retailerii. Eticheta „sustenabil” le permite să vândă pește la prețuri premium, fără a schimba practicile dăunătoare. De exemplu, în 2021, The Guardian a arătat că mai multe companii certificate MSC foloseau plase de fund care distrug ecosistemele, iar certificarea nu a fost retrasă.

De asemenea, guvernele beneficiază, deoarece subvențiile pentru pescuit – estimate la 35 de miliarde de dolari anual la nivel global – sunt justificate prin apelul la „sustenabilitate”. În UE, fondurile structurale continuă să finanțeze modernizarea flotelor, în ciuda dovezilor de supraexploatare. În România, fondurile europene au fost folosite pentru a achiziționa nave noi, fără a impune condiții stricte de sustenabilitate.

Cum afectează pescuitul sustenabil animalele și clima?

Pescuitul industrial are un impact devastator asupra animalelor marine. Delfinii, focii, țestoasele și rechinii sunt prinși accidental și mor sufocați sau sunt aruncați înapoi în mare, adesea morți. Potrivit IUCN (2023), 38% din speciile de rechini și raze sunt amenințate cu dispariția, pescuitul fiind principala cauză. Fiecare captură accidentală este o suferință individuală, adesea prelungită, pentru animale cu un sistem nervos complex.

În plus, pescuitul contribuie la schimbările climatice. Navele de pescuit consumă aproximativ 40 de miliarde de litri de combustibil anual, generând peste 170 de milioane de tone de CO2 (FAO, 2022). Distrugerea rețelelor trofice marine reduce capacitatea oceanelor de a absorbi carbonul. Un raport al IPCC (2022) subliniază că protejarea ecosistemelor marine este esențială pentru atenuarea schimbărilor climatice, iar pescuitul industrial o subminează direct.

Ce spun datele despre pescuitul în România și UE?

În Uniunea Europeană, Politica Comună pentru Pescuit (PCP) a fost reformată în 2013, dar rezultatele sunt slabe. Comisia Europeană (2024) raportează că doar 47% din stocurile evaluate din Atlanticul de Nord-Est sunt considerate sănătoase, iar pentru Marea Neagră situația este și mai gravă. România, cu o flotă mică, dar activă, contribuie la presiunea asupra stocurilor de calcan, scrumbie și barbun.

Un raport al Comisiei Europene din 2023 a identificat deficiențe în sistemul românesc de control al pescuitului, inclusiv lipsa sancțiunilor eficiente pentru pescuitul ilegal. În 2022, Garda de Coastă a raportat confiscarea a peste 20 de tone de pește prins ilegal în Marea Neagră. Aceste practici subminează orice pretenție de sustenabilitate și pun în pericol biodiversitatea locală.

Ce poți spune în loc: cum răspunzi la mitul pescuitului sustenabil

Când cineva îți spune că „există pescuit sustenabil”, poți răspunde cu date concrete. De exemplu: „Potrivit FAO, aproape 38% din stocurile mondiale sunt supraexploatate. Capturile accidentale ucid milioane de delfini și țestoase în fiecare an. Certificările precum MSC nu pot schimba realitatea că pescuitul industrial epuizează oceanele.”

În loc să cauți pește „etic”, cel mai eficient pas este să adopți o dietă plant-based. Alternativele vegetale la pește, cum ar fi cele din mazăre, soia sau alge, sunt disponibile în marile supermarketuri din România și oferă gust și textură similară, fără impact negativ asupra oceanelor. Organizații precum ProVeg și Good Food Institute promovează aceste alternative ca soluție viabilă.

Întrebări frecvente despre pescuitul sustenabil

Este pescuitul sustenabil o soluție reală pentru oceane?

Nu, datele arată că pescuitul sustenabil, așa cum este promovat, nu funcționează. FAO (2024) raportează că 37,7% din stocurile globale sunt supraexploatate, iar capturile accidentale ucid aproximativ 40 de milioane de tone de animale anual. Certificările precum MSC nu previn colapsul stocurilor, ci doar creează o iluzie de sustenabilitate.

Ce înseamnă de fapt „pescuit sustenabil”?

Termenul este definit de industrie, nu de știință. În teorie, ar însemna pescuit care menține stocurile la niveluri sănătoase și minimizează impactul asupra ecosistemelor. În practică, este folosit ca o etichetă de marketing, fără criterii stricte și verificabile. Multe companii certificate continuă să folosească metode dăunătoare, cum a arătat investigația The Guardian din 2021.

Cât de mult contribuie pescuitul la schimbările climatice?

Pescuitul industrial generează aproximativ 170 de milioane de tone de CO2 anual, potrivit FAO (2022), din cauza consumului masiv de combustibil. În plus, distrugerea ecosistemelor marine reduce capacitatea oceanelor de a absorbi carbonul, amplificând efectele schimbărilor climatice. Un raport IPCC (2022) subliniază importanța protejării oceanelor pentru climă.

Există vreo certificare de pescuit sustenabil de încredere?

Nicio certificare nu este complet de încredere. MSC este cea mai cunoscută, dar a fost criticată pentru lipsa de rigoare. În 2021, The Guardian a dezvăluit că companii certificate MSC foloseau traule de fund distructive. Alte certificări, precum Friend of the Sea, au fost și ele acuzate de greenwashing. Cea mai sigură opțiune este să eviți peștele complet.

Cum pot contribui la protejarea oceanelor fără să renunț la gust?

Poți adopta alternative vegetale la pește, care sunt din ce în ce mai gustoase și accesibile. În România, branduri precum Vegetarian Butcher sau Solia oferă produse pe bază de plante cu aromă de pește. De asemenea, poți găti rețete cu morcovi afumați sau naut cu alge. Aceste opțiuni au un impact minim asupra oceanelor și nu implică suferință animală.

De ce pescuitul ilegal este o problemă în România?

Comisia Europeană (2023) a raportat deficiențe în controlul pescuitului în România, inclusiv sancțiuni ineficiente. Garda de Coastă a confiscat peste 20 de tone de pește prins ilegal în Marea Neagră în 2022. Pescuitul ilegal epuizează stocurile și destabilizează ecosistemele, făcând imposibil orice management sustenabil.